Fiecare om are propria unicitate și propriul său set de experiențe care îi conturează modul de a fi, însă uneori, unele evenimente, interacțiuni sau situații aversive pentru noi, ne aduc în situații care ne fac să nu ne simțim bine cu noi, sau să ne îndoim de noi. Cu timpul, creierul nostru poate ajunge să facă anumite conexiuni care nu sunt bazate în fapt pe realitate, găsind o cauzalitate într-un loc în care există probabil doar o corelație. Psihologia le numește distorsiuni cognitive, tipare de gândire iraționale care ne pot degrada în timp sănătatea psihică și implicit, reduce calitatea vieții.
Deși există o paletă largă de distorsiuni cognitive, mai jos sunt explicate cele mai întâlnite:
- Gândirea dihotomică – sau mai simplu spus, gândirea alb negru, apare atunci când plasăm evenimentele de viață sau persoanele în una din cele două categorii, fără a lăsa spațiu în zona gri.
- Suprageneralizarea – se referă la extragerea unei reguli generale sau concluzii în baza unei experiențe trăite. În realitate, situațiile prin forme diferite în funcție de context, astfel că atunci când spunem ca acel lucru va fi așa întotdeauna, nu ne mai dăm șansa să privim lucrurile diferit.
- Catastrofizarea – tendința de a exagera consecințele negative ale unui eveniment, până în punctul în care percepem experiența ca fiind insuportabilă.
- Etichetarea – este o formă a tipului de gândire “totul sau nimic” – doar pentru că ai făcut o greșeală, nu înseamnă că ești o persoană ratată. Etichetele nu fac decât să genereze tristețe, furie, sau anxietate, deoarece emit o judecată globală bazată pe o situație.
- Personalizarea – tendința de a ne simți responsabili pentru situațiile în fața cărora nu deținem control deplin.
- Orientarea către trecut – deși uneori poate fi util să ne uităm la experiențele noastre din trecut, nu trebuie să rămânem blocați într-un loc care nu mai poate fi schimbat, ci în schimb, ne putem concentra pe cine suntem acum și pe ce putem face în acest moment pentru noi, astfel încât viitorul să sune îmbucurător.
- Desconsiderarea pozitivului – tendința de a desconsidera experiențele pozitive trăite, nefiind considerate suficiente încât să fie luate în considerare. Poate că acel lucru pozitiv pare mic în comparație cu cele 3 lucruri negative din acea zi, dar asta nu înseamna că nu merită să te bucuri de el! Uneori e suficient un moment pentru a ne schimba ziua.
Ce putem face cu aceste distorsiuni? Primul pas este să devenim conștienți de ele. Un alt lucru care ne poate veni în ajutor este să le punem pe o foaie de hârtie și să le analizăm. Cum mă face acest gând să mă simt? Ar putea exista oare o altă explicație pentru acest gând?
Aș putea testa gândul pe care îl am pentru a vedea dacă este într-adevăr așa? Desigur, dacă simțim că nu putem face unor gânduri și că dispoziția noastră începe să se degradeze tot mai mult, putem apela tot timpul la un specialist pentru a ne ajuta să redefinim ce se întâmplă în interiorul nostru.
